Maroc – între realitate și social media

IMG_4610

 

Aș vrea să vă spun despre Maroc că este exact locul pe care mi-l imaginam, unul scăldat mereu în razele calde ale soarelui, cu oameni primitori, care se roagă de cinci ori pe zi oriunde s-ar afla, cu dune de nisip și cămile, cu medine pline de mirosul mirodeniilor, însă Marocul pe care eu l-am descoperit este cu totul altul. Mai mult, postările pe care le văd mereu pe social media din Maroc, la ceainării pe acoperișul clădirilor, la piscinele interioare ale riadelor sau cele făcute în moschei, palate sau chiar în resorturile și hotelurile decorate în stilul caracteristic, cu coloane și arcade nu reprezintă adevăratul Maroc. În orașe, tradiţionalul se împletește cu modernul, astfel că străzile și o bună parte din clădiri aduc mult cu orașele europene. Singurele care au rămas neschimbate sunt zidurile fostelor cetăți cu porțile specifice și medina sau centrul istoric construit in interiorul zidurilor, împreună cu cartierele vechi și souq-urile.

 

IMG_4441

Tanger a fost primul oraș pe care l-am vizitat și am fost plăcut surprinsă să văd că, deși este un oraș portuar, este frumușel și mai ales curat. Nu duce lipsă de magazinele de haine populare și accesibile peste tot în Europa, iar o plimbare pe faleză și pe plajă îți încarcă bateriile, mai ales după o călătorie agitată cu ferryboat-ul.

 

IMG_5635

IMG_5670

IMG_5752

DCIM100GOPROGOPR1206.JPG

 

IMG_4394

În Fès am ajuns după aproximativ 4 ore de mers cu mașina pe drumuri denivelate și șerpuite care separau hectarele de terenuri agricole și treceau pe lângă sate pustii, parcă uitate de lume, unde gunoaiele tronau. Peisajul era “îmbogățit” și câțiva localnici care mergeau pe măgari deja încărcați cu desagi.

Odată ajunși în Fès ne-am cazat la un hotel în zona modernă a orașului, care este și cea mai recomandată în ceea ce privește cazarea. Aici am trăit și o experiență cu adevărat neobișnuită. Datorită faptului că hotelul era în apropierea unei moschei, a doua zi dis-de-dimineață ne-am trezit la ora 5:50 fix, la auzul unui sunet ciudat parcă produs de o goarnă, care s-a dovedit a fi adhan sau chemarea la rugăciune pentru islamici.

Tot aici există și un centru comercial și cinema, iar pe străzi sunt tot felul de cafenele, ceainarii sau baruri, nu foarte moderne, pentru că arată mai mult ca niște cârciumi, dar unde te poti așeza pentru a savura un ceai sau un suc. În medină ne-am plimbat doar însoțiți de un ghid local, pe numele lui Rashid, care ne-a povestit despre istoria orașului lui natal, ne-a dus la un magazin unde se prelucrează manual bronzul, la faimoasa tăbăcărie, unde pielea este uscată, vopsită și transformată în diverse articole, și unde mirosul este foarte puternic și neplăcut, la o mică fabrică de ceramica, unde ni s-a explicat procesul de prelucrare și la un magazin de țesături și djellabas, care sunt acele haine lungi cu glugă, specifice marocanilor. Tot de la Rashid am aflat că habibi îi poți spune oricărui membru al familiei, de exemplu, de sex masculin, iar habibti este echivalentul feminin, shokran înseamnă mulțumesc, iar când dai bună ziua poți spune As-SalaamAlaikum sau doar Salaam.

Cu toate că vremea nu a ținut cu noi, și a plouat aproape în fiecare zi, în Fès am simțit și experimentat atmosfera autentic marocană. Medina de aici este singura în care nu există influențe europene și care surprinde cel mai bine ritmul și stilul de viață marocan. Străzile înguste și aglomerate, pe care auzi mereu balak (tr. pardon), atunci când trec motocicliști sau oameni încărcați cu marfă, produsele vândute la tarabe de la mirodenii, dulciuri și fructe până la bucăți de carne, inclusiv de cămilă, așezate pe o tejghea în stradă, femeile care găteau sau făceau pe plite pâinici marocane, în condiții nu tocmai salubre, oameni care stăteau la măsuțe mici bându-și ceaiul sau care cântau și băteau din palme în același timp ținând ritmul sunt lucruri pe care le trăiești în interiorul zidurilor orașului vechi. Tot în medina din Fès am mâncat pentru prima dată tajin de pui, la un restaurant tradițional recomandat de ghid.

 

DCIM100GOPROGOPR0909.JPG

IMAG2357

 

Am continuat călătoria la Marrakesh, care mi s-a părut că este un oraș mult mai turistic, mai dezvoltat și mai modern, iar medina arată mai mult ca un bazar haotic, cu produse mult prea comerciale. Este adevărat că vânzătorii ambulanţi se ţin scai după tine ca să le cumperi produsele și că orice se poate negocia dacă îți dorești un suvenir. Totodată, am observat că unii triplează prețul produselor și cer euro dacă văd că ești turist. În toată învălmășeală de acolo am găsit taraba unui om cumsecade, deși bișnițar, care ne-a spus foarte sincer că americanilor le cere mai mult decât altor turiști pentru simplul fapt că ei au bani și se lăuda că știe câte ceva despre România, în timp ce ne făcea o ofertă bună pentru niște farfurii pictate frumos cu albastru închis.

 

IMG_5073

IMG_5017

 

Medina este foarte mare, iar GPS-ul nu te poate scoate din încurcătură dacă nu mai știi pe unde să ieși, pentru că toate acele alei s-au format în urma tarabelor. Asta am simțit pe propria piele când ne-am dat seama că nu găsim nicio ieșire și că ne învârtim în cerc, ca într-un labirint, în care oamenii fie nu înțelegeau engleza, fie te îndrumau superficial într-o anumită direcție. În ajutor a venit un tânăr care evident ne urmărea de ceva timp și care s-a oferit să ne ducă până în Jemaa el-Fnaa contra cost. I-am plătit 20 de dirhami, ceea ce nu este mult, dar am mers cu mari emoții pe alei goale, printre ziduri înalte, care sunt de fapt scurtături pentru cei care cunosc locul.

 

IMG_4563

IMG_4672

IMG_5108

 

IMG_4592

IMG_4755

 

Dacă tot am ajuns în Marrakesh, am vizitat și Grădinile Majorelle, împreună cu Muzeul Berber și Muzeul Yves Saint Laurent, care, deși este cam micuţ, mi-a plăcut mult. Seara ne-am întors în Jemaa el-Fnaa, unde am admirat spectacolele din piață, trecătorii și toată forfota de la restaurantul și skybarul L’Adresse.

 

IMG_4758

IMG_4856

IMG_4897

 

Din nou, experienţa marocană nu a fost lipsită de adrenalină, pentru că în Marrakesh am mers și cu cămila pentru prima dată. Recunosc că mi-a fost frică, nu de cămila, ci să nu cad, pentru că e mai dificil decât pare, iar după ce m-am dat jos au început să îmi tremure picioarele.

 

DCIM100GOPROGOPR0943.JPG

DCIM100GOPROGOPR0925.JPG

IMAG2374

Ultimele zile le-am petrecut în Casablanca și Rabat, orașe care nu prea m-au impresionat în mod deosebit. Casablanca, de exemplu, mi s-a părut că arată ca orice alt oraș european, foarte mare, modern și murdar, pe străzile căruia se plimbau tot felul de oameni dubioși, care vindeau și droguri și te scanau din cap până în picioare.

Bijuteria lui, însă, este Moscheea Hassan al II-lea, singura care poate fi vizitată de cei care nu sunt islamici și care este cu adevărat frumoasă și impresionată. Contra cost se poate vizita și interiorul dacă ajungeți înainte de rugăciune.

 

IMG_5517

DCIM100GOPROGOPR1156.JPG

IMG_5476

IMG_5286

DCIM100GOPROGOPR1163.JPG

Odată ajunși în Rabat am ales să încheiem toată experiența marocană într-un mod inedit și oarecum relaxant, și anume la hammam.

IMG_5550

IMG_5598

2 thoughts on “Maroc – între realitate și social media

    1. Multumesc mult! Daca alegi ceva organizat de agentii trebuie sa fii foarte atenta la program si la km parcursi zilnic, iar in ceea e implica costurile cred ca suma ar fi cam aceeasi daca planifici vacanta singura. Noi am ales sa mergem cu grupul pentru ca nici nu aveam cu cine merge, doua persoane in locuri mai putin safe poate nu e chiar cea mai buna idee, dar nici nu am fost extrem de incantata de cum a fost totul organizat spre deosebire de alta iesire prin Europa.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s